Parca nu mi s-a intamplat vreodata ce se intampla acum........sa am sufletul imprastiat intr-atat de mult. Si cu toate astea sa nu iubesc. Sa plang pt cineva pe care nu iubesc. Sa ma zapaceasca in asa hal o persoana de care nu m-am indragostit. Sa ofer ce am mai scump si mai pur cuiva, fara sa imi pese ca pe urma va fi ca si cum nu am existat.
E atat de greu pe de alta parte sa stii k cineva e gata sa-ti ofere sufletul si linistea si pacea de care ai nevoie...dar totusi sa fie ceva ce nu te lasa sa spui DA....cum poate cineva sa fie atat de dulce,sa fie tot ce iti doresti dar park sa nu fie de ajuns....sa vrei mai mult pt k stii k ai avut o data ceva perfect si sa nu mai poti vedea mai putin de atat.
Si inca ceva....ceva la care nu sperai...ceva careia ii dadeai importanta dar nu intr-atat incat sa crezi...si care se dovedeste a fi mai mult...si care s-ar putea dovedi a fi ceva minunat...dar care nu curge inca suficient de repede,precum sangele prin venele astea.
E prea mult si nu-mi doresc dekt un singur lucru:sa fiu iubita.si sa iubesc la randul meu.Doar impreuna,nicidecum segmentat....nu mai vreau jumatati de masura.Dar in acelasi timp vreau mai mult si sunt dispusa sa sufar ceva ceva pt visul meu...and I'd give up forever to touch you.You're the closest to heaven that I'll ever be.
Imi pare rau pt o singura kestie...k n-as putea pune sufletul meu in locul sufletului tau...sa vezi ce esti pt mine,sa vezi sinceritate si durere,sa vezi speranta si ambitie, sa vezi ca te vad in toti cei care trec pe langa mine.....vorba celor de la Taxi:te vad in toate femeile,doar k noi adaptam putin la toti barbatii:))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu