Ca vantul din Vama Veche

Povestea merge mai departe....ca si viata mea si a ta...aud timpul cum trece si telefonul nu mai suna.Auzeam marea incet si briza cum lua gandurile si le ducea la tine.
De fiecare data e ceva....e acel click care te face de neuitat.Care face un zambet sa apara acolo unde mai tarziu apar lacrimile.
Cel mai trist e insa,ca in 3 zile am ajuns sa regret mai mult ca intr-un an intreg. Regret ca fac lucrurile in graba,de teama ca nu voi mai avea alta ocazie.Si nu iese perfect.Asa cum mi-as dori.Asa cum stiu ca pot.
Regret ca sunt persoane cu care nu vorbesc,regret ca spun prea multe unora.
Regret ca am fost in Vama Veche cand a fost atat de aglomerat,knd eu aveam nevoie de o plaja goala pe care sa stau sa gandesc....sa-mi pun lucrurile in ordine.
Regret ca nu pot sa exprim intotdeauna in cuvinte kestiile pe care le simt.Regret ca nu am puterea sa spun NU atunci cand ar trebui
Dar nu regret ca atunci cand simt ceva incerc sa o spun,nu ascund.Nu regret k fac orice pentru ceea ce-mi doresc si ca pana la urma obtin.Kiar daca dupa aceea am de suferit.Macar cu asta imi dovedesc pe zi ce trece ca pot sa fac unele lucruri....cel mai greu e insa sa ma ambitionez sa NU mai fac un lucru....cel mai greu....
POVESTEA O SA MEARGA MAI DEPARTE CA VANTUL DIN VAMA VECHE