vineri, 18 iunie 2010

I've got nothing.absolutely nothing

Vine un moment in viata,sau poate nu doar unul, in care evaluezi ce ai facut in viata asta, ce nu, ce visuri ai realizat si unde ai gresit
Azi am avut momentul in care mi-am dat seama k nu am nimic cu adevarat...
Mi-am dat seama ca nu mai am prieteni adevarati,pe care sa-i sun in miez de noapte si sa vina. Cu care sa vorbesc orice. In care sa am incredere totala. De care sa nu-mi fie rusine ca le povestesc toate prostiutzele mele....
Imi dau seama ca nu invat suficient de mult.Dar pana acum nu a fost o problema,pentru ca profesorii au apreciat adesea calitatea si nu cantitatea.Au apreciat ca ma duce capul si ca nu sunt o enciclopedie ambulanta din care daca ai rupt o foaie,ai pierdut o suta de intelesuri.
Imi dau seama ca sunt altfel.Nu mai am rabdare,vreau prea multe,ambitia mea depaseste in mod cert resursele financiare,fizice,psihologice de care dispun,vreau mai mult de fiecare data,vreau sa le am pe toate.Si e evident ca nu pot.
Cel mai mult imi lipseste sufletul pereche.Sufletul acela pe care sa-l ador noapte si zi,care sa ma sustina mereu si pe care sa-l ajut.Imi lipseste simbioza unei relatii cu adevarat reusite.Imi lipseste linistea.siguranta.sarutul de la revedere.mesajul din fiecare dimineata.micile surprize.un trandafir.o imbratisare.dorul.Imi lipsesc toate.Si imi doresc atat de mult o dragoste care sa ma duca pe un nor inalt,incat cred k pentru ca imi doresc asta prea mult,nu o sa mai am parte vreodata de asa ceva.Si in acelasi timp simt ca nu mai pot iubi.Ca nu ma mai pot atasa.Ca nu mai suport sa ma atinga nimeni.
Simt ca oamenii asteapta ceva de la mine iar eu nu le pot oferi acel ceva.Niciunuia.
Simt ca s-a rupt ceva azi din mine.S-a disipat acea puritate care mai ramasese.S-a terminat si ultima farama de speranta ca va fi bine.
Nu mai am inocenta.Nu mai am visuri inalte.Nu am bani sa plec departe si sa uit.Nu mai sper.Nu mai gandesc.Nu mai iubesc.Nu mai pot.Nu mai am nimic