Ma vad in urma cu 2-3 ani,cand dragostea era unul din cele mai importante lucruri din viata mea. Bine, inca e.Doar ca acum am mai crescut,am mai vazut si eu una alta, am simtit pe pielea mea ce inseamna anumite lucruri.
Cu toate astea am ajuns intr-un punct mai mult sau mai putin fericit....in care parca am mai fost. Comparatia e ciudata.....doar sufletul meu simte asta pentru ca persoanele sunt cu totul altele, cu totul altfel,situatiile sunt altele....Atunci ce se intampla aici?????
Acum ceva timp nu ma cunosteam,aveam ochelarii de cal bine fixati pe ochi si eram mediocra...nu imi doream prea multe de la mine,ma obisnuisem cu ceea ce stiam deja si ma multumeam cu putin si eram convinsa ca nu merit mai mult.
A durat ceva timp,cateva lovituri cu capul de pereti,multa sustinere din partea prietenilor si foarte multa vointa....dar am reusit.Am schimbat ratusca cea urata si am facut-o o diva.....daca se poate spune asta.
Au fost 2 ani in care am evoluat dar adesea lipsea ceva sa fie complet. Nu poti trece prin viata cu jumatate de suflet,oricine ar spune ca e implinit fara iubire e un mare mincinos.
Dar ce te faci cand esti fericit si trist in acelasi timp?Cand acelasi lucru iti aduce liniste si te nelinisteste deodata?Cand un singur om iti inalta si coboara jumatatea de suflet de care a ajuns responsabil?
Am mai fost aici o data, am simtit ca ma doare mai mult dekt iubesc,am simtit ca ma pierd undeva pe parcurs,am lasat ce simteam deoparte ca sa nu fac rau cuiva,fara a mai conta ce simt eu.Poate sunt doar prostiile mele de moment, poate e faza aia de trecere sau hotaratoare.
Am multe lucruri de facut si de spus in viata asta,sunt inca la inceput si sunt avida de cunoastere din toate punctele de vedere. Dar conteaza atat de mult si sufletul asta implinit....Cu ce vine implinirea?
Data trecuta era sa ma coste mult si mi-a fost greu sa-mi revin....mi-e atat de frica sa nu gresesc iar,dar nu vreau sa pierd ceva ce iubesc.Poate el o sa faca lucrurile bine si o scoata chestiile astea din mintea mea. Poate nu o sa-mi mai pese atat de mine sau voi fi mai puternica. Poate dorul si distanta nu-mi vor mai da toate senzatiile si impresiile astea.
Sunt sigura ca nu se va ajunge la ceea ce a fost....doar sufletul meu sta pe marginea prapastiei si merge ca pe marginea trotuarului.Intr-o parte e libertatea de anul trecut,ce ma dusese pe un drum primejdios....si intr-o partea e fericirea de acum,cu bunele si relele ei
