M-am plictisit de moooooor in casa, singura, de seriale, emisiuni tembele, site-uri cu haine, n-am chef sa citesc, sa fac vreun referat sau sa scriu postul cu litera B...n-am chef,imi trebuie o alta dispozitie....in concluzie,o iau inspre un citat celebru:De maine, imi caut sufletul, dar nu prea de unde sa incep
Sunt curioasa pe unde s-a pierdut, prin ce oras bantuie, pe ce banca isi aduce aminte de cine stie ce sau cu cine a ramas setat.....e pierdut undeva,nici el nici eu nu stim unde....mai exista,e acolo....
Cred ca e la mare, pe plaja, se uita cum vine iarna si isi aduce aminte ce inseamna o mare linistita si ce inseamna sa fie curat.....cum e sa ai sufletul pur,gol,liber pentru orice nou, flamand de cunoastere
Nu mai are cum sa fie asa....a vazut suficiente sufletelul asta,in ciuda aparentelor.A cunoscut dragostea in primul rand...e primul lucru care te face sa-ti dai seama ca ai un suflet undeva acolo...si ai impresia ca mai e unul ca el...adevarul e ca de fapt nu e....nu e niciun suflet la fel cu altul...exista insa suflete care se potrivesc ca piesele de puzzle.....dar stii,e un puzzle cu 6 miliarde de piese,deci e cam greu sa gasesti ce-ti trebuie.
Sufletul meu a cunoscut ura....si mi-e rusine sa recunosc....au existat momente in care ura cu toata puterea....e curios, intotdeauna ajungi sa urasti lucruri pe care inainte le iubeai....dar am trecut peste si nu vreau sa mai deschid usa aceea....dar e bine sa stiu cum se simte
Cunosc deziluzia...in fiecare pas al vietii e ceva deziluzie, pentru ca cineva te dezamageste sau pentru ca stii ca visezi la cai verzi pe pereti...merge mana in mana cu dezamagirea....ca azi nu ninge,ca iar a intarziat la intalnire,ca nu ai luat 10,ci 9,ca nu esti apreciat la adevaratul potential....fiecare are propriile deziluzii
Sufletul meu a vazut foarte multa tristete....a plans cu adevarat, atunci cand se urca in gat si vroia sa fuga de atata durere...cand simtea ca o sa atarna de un fir de ata deasupra prapastie si isi dorea sa rupa firul, ca sa nu mai doara....A vazut tristetea mea si a altora....a vazut cat dor moartea, boala, despartirea, tradarea, singuratatea, rautatea, egoismul, minciuna. Le-a vazut pe toate si le-a trait ca un copil in fata unei povesti.
Dupa ce a trecut prin atatea, a descoperit minunea sperantei....luminita aia de la capatul tunelului, mana intinsa a unui prieten cand deja erai jos, raspunsul la atatea rugaciuni sau poate doar la una....Speranta ne urneste pe toti, ne face sa credem ca mai putem inca un pic si ca totul e posibil....trebuie doar sa stii sa o separi de vis si fantezie
Si totusi....cele mai multe 2 lucruri din sufletul meu sunt:pe primul loc amintirile si pe al doilea regretele.
Desi e departe de mine,sufletul meu e legat strans de acele retele neuronale responsabile de memorie.Isi aduce aminte fiecare prostioara care a insemnat ceva,fiecare melodie ce inseamna, fiecare fotografie si fiecare bucatica de hartie pastrata cine stie din ce motiv...fiecare cuvant pe care l-a spus fiecare iubit,amant,posibil iubit sau prieten....fiecare lacrima,fiecare zambet...tot
Regretele as vrea sa le uite...as vrea nu sa uite ce a facut,ci ce nu a facut cand trebuia.....momentele de rascruce cand poate trebuia sa spuna DA in loc de NU si Nu in loc de DA...sufletul meu si cu mine stim bine....regretam cat mai putin ca sa mergem impreuna mai departe...dar e imposibil sa nu regreti...eu macar nu regret ce altii regreta,pentru ca stiu ca fiecare lucru a avut un rost,macar acela de a invata...si cum ii spuneam unei bune prietene....atata timp cat un lucru ti-a facut placere si ti-a adus macar o picatura de fericire atunci nu ai de ce sa-l regreti
Sufletul meu stie toate astea,dar cu toate astea se da pierdut....poate e pe plaja, poate e pe o banca in Cismigiu, poate e pe un cearceaf sau pe o strada ganditoare..dar cel mai important e ca e inca al meu....si nu-l mai dau nimanui prea curand...il las sa se plimbe pana-l prind
